Am facut o scurta vizita acolo pentru a trece pe noua si pustia mea lista a "cuceririlor de varfuri de pietroaie " a inca unui varf. Este vorba de Postavaru care se inalta pana la 1.799 metri.
Am avut parte de o zi frumoasa si destul de calda avand in vedere ca este septembrie si iminenta unei schimbari de vreme ne bantuia.
Incalzirea ne-am facut-o vizitand un pic cetatea Rasnovului, o fortificatie de prin secolul 14, destul de interesanta dar dupa parerea mea foarte slab pusa in valoare de al nostru minister de turism (electoral).
Totusi oamenii locului se descurca si reusesc sa tina obiectivul deschis pentru destul de multi turisti, asa cum s-a intamplat si ieri cand am descins noi acolo.
Din cauza lipsei mele totale de aplecare catre stiinta istoriei nu am avut rabdare sa ascult vorbele intelepte ale ghidului de acolo si am cautat nevrotic pozitii cat mai interesante de fotografiere atat a panoramei cetatii cat si a panoramei orasului Rasnov si a muntilor ce il inconjoara fiindca poate va va face si pe voi cei care aveti rabdare sa citi postarea sa mergeti pe acolo intr-o zi si sa-l ascultati pe ghid.
Dupa vreo doua ore petrecute pe acolo am plecat spre Poiana Brasov care nu isi dezminte titlul de perla statiunilor de munte fiindca este scumpa ca naiba.
Pana la urma am mancat ceva repede ca doar ne era foame si era deja ora 4 dupa-amiaza si ne-am pregatit sufleteste pentru o urcare ce ar fi trebuit sa nu dureze mai mult de 45-50 de minute.
Noua ne-a luat o ora si jumatate doar pana la cabana Postavarul unde ne-am oprit sa ne refacem glicemiile pierdute in "escalada" fiindca lina nu a fost deloc urcarea si sa ascultam un play-list mai mult decat dubios de muzica bavareza, administratorii cabanei fiind cel mai probabil sasi dupa vorba "exotica".
Dupa 30 minute de reimprospatare a fluidelor si curatirea filtrelor de aer fiindca ne-a luat un pic curentul am decis sa urcam in continuare catre varf in ceea ce urma sa fie o urcare de maxim 30 de minute ceea ce normal ca nu s-a intamplat fiindca ne-a luat iarasi inca vreo 45-50 de minute pana am ajuns sus la capatul telecabinei, telefericului si antenei pentru OZN-uri de langa ceea ce probabil este statia meteo a zonei.
Acolo majoritatea a decis sa ne oprim fiindca deja era frig si se innopta dar doi temerari s-au avantat catre varf.
Si cum fusesem ranit in orgoliu ca urcasem atat pana acolo si acum ma innecam ca rromul la mal am decis sa merg si eu mai departe insuflandu-le acea proasta idee si celorlalti care m-au urmat.
Urcarea nu a durat mai mult de 3 minute pana in varful varfului bolovanului dar este destul de anevoioasa fiindca pietrele sunt foarte bine slefuite (zici ca sunt acoperite cu gheata) si pareau si umede la fel ca si balustrada de care te foloseai la urcare/coborare.
In varful "pietroiului" venise deja iarna fiindca vantul batea foarte tare si era incredibil de rece, moment in care am realizat ca un pic mai jos ( nu cred sa fie o diferenta mai mare de 15 metri pe verticala) la statia meteo vremea era chiar usor tropicala fata de ce trebuia sa induram. Prin urmare cu ultimele puteri am tras vreo doua poze de grup si vreo doua panorame fiindca era noapte de-a binelea si mare lucru nu se mai vedea si am inceput lungul drum inapoi. Pe intuneric.
In Poiana am ajuns inapoi pe la 9 fara un sfert ajutati doar de vreo doua lanterne si de un caine care ne-a insotit de la cabana Postavarul si ne-a aratat drumul fiindca am coborat prin bezna totala. Sfarsitul excursiei l-am marcat savurand o pizza bunicica in Brasov si facand o plimbare nocturna prin Piata Sfatului care a dezamagit prin linistea in care am gasit-o desi era de abia ora 11 noaptea.
Obositi dupa o zi plina dar placuta ne-am luat la revedere de la orasul care parea ca noaptea chiar doarme desi era week-end si am inceput lungul drum spre casa care a durat cel putin in cazul meu pana la ora 2 dimineata. Asa ca imi voi termina cafeaua si cel mai probabil voi face cunostinta din nou cu patul iar pentru cei ce nu au fost cu noi acolo voi incarca pozele facute ieri ca sa vedeti si sa va minunati. Poate veti ajunge vreodata pe acolo.
Noapte buna. Desi e ziua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu