De ce ne speria "armata"?

  Oricine cred ca stie faptul ca baietii care terminau liceul erau ingroziti de ordinul de incorporare, fapt pentru care cautau sa intre la facultate cat mai repede sau sa faca urgent rost de o scutire medicala care sa-i declare inapti pentru satisfacerea serviciului militar.
  Nu am terminat de mult timp liceul si pot sa zic ca venirea ordinului de recrutare de la comisariat mi-a dat fiori reci mie si colegilor din clasa mai ales ca eram la jumatatea clasei a 12-a si mai aveam un pic pana sa plecam "racani".
  Din fericire am fost primul "contingent" care nu a mai fost chemat obligatoriu la incorporare (fac parte din promotia 2006, si ultima incorporare s-a facut cand noi dadeam Bac-ul, deci am scapat), dar ajuns acolo in fata ofiterului ma si gandeam ca dupa ce dam testele , ne arunca intr-un Aro si ne trimite direct intr-o cazarma, fara a avea dreptul de alege macar o arma.
  Totusi nu s-a intamplat, ne-au testat si atat.
  Acum nu oi fi fost eu singurul disperat ca n-apuc sa termin liceul, sa-mi vad familia, ca ma duc pe la cuca macaii unde sa stau 6 luni sau 9 (nu stiu exact), de unde sa ma intorc " barbat".
  Nu am nimic cu armata, mai interesante mi se par structurile din MAI ( POMPIERII rules, prietenii stiu de ce), dar atunci eram atat de ingrozit de idee incat am uitat de tot.
  In fine, am terminat liceul, am mers fiecare pe drumul nostru DAR, iata ca multi dintre acei "baieti" terifiati de gandul ca vor fi incorporati si vor trebui sa faca armata obligat-fortat, au ales de bunavoie si nesiliti de nimeni sa intre in structurile Ministerului APararii Nationale.
  Aceiasi oameni care faceau misto de mine cand le ziceam prin clasa a 11-a ca vreau sa merg la Facultatea de Pompieri ca sa ies pompier, fiindca li se parea aiurea sa imbraci haina militara, sa stai la ordin, sa mergi la ordin, sa dormi la ordin etc.
  Acum fac lucrul asta si mai sunt si platiti pentru asta, culmea.
  Eu nu am intrat la Pompieri ci am ajuns sa lucrez in Asigurari.
  Asta ca sa vedeti ironia.
  Si pot sa zic ca nu sunt putini (am 2 prieteni din clasa plus inca alte cunostinte mai apropiate sau mai departate care lucreaza in MAPN sau MAI).
  Asadar, revin cu intrebarea asta, " de ce ne speria armata"?
  Eram prea mici ca varsta si nu eram constienti, vroiam sa o facem dar sa o facem cum vrem noi, cand vrem noi si unde vrem noi, trebuia sa ne pregatim psihologic inainte de face pasul asta?
  Eu nu stiu, voi stiti?
  Daca da poate ma ajutati sa gasesc un raspuns la intrebarea asta.
  Sa traiti!

Cu respect,
Andrei (Andi) Ciudoescu
Blogger ( fara stagiul militar satisfacut)