Octombrie

  Mai e putin si se termina luna Octombrie si uite ca deja a inceput sa dea cu zapada peste Capitala. Nimic mai frumos.... Dar in fine. Mai avem cateva zile si mergem sa votam un nou presedinte. Un nou inceput, alte promisiuni aruncate, alte promisiuni care nu vor fi respectate, alta tiganie la televizor, detalii picante cu spioni descoperiti care se acopera cu dosare penale, cu moguli de apartament care viseaza sa iasa din garsoniera si sa se mute direct in Palat, cu vesnicul tribun dependent de pastile, cu primari de provincie aparent sprijiniti de comunitati puternice si mai ales straine...etc. Ceilalti sunt doar o masa de manevra in sondaje si oricum nu merita amintiti. Peste 2 saptamani vom merge curajosi la vot pentru a infaptui schimbarea, unii votandu-i pe "ai lor" si noi votandu-i pe ailalti pentru a nu iesi "ai lor". Noroc ca inca nu s-a gandit nimeni sa modifice legea electorala si sa se impuna obligativitatea selfie-ului cu buletinul de vot stampilat si tag-uit pe Facebook cu nume si prenume. Sau poate ca cineva s-a gandit? In fine.
  Dupa aia vin Sarbatorile si incepe iar lungul "drum al crucii" prin magazine dupa cadouri, decoratiuni si mai ales pentru mancare. Daaa. Este sezonul meu favorit. E vorba de multa mancare buna (cam nesanatoasa, dar e buna rauuu), ciocolatele, bombonele, cozonacel, checulet, sarmalute, fripturica, carnaciori si deja e cod rosu de ploaie in organul masticativ al gurii mele. Dar pana acolo trebuie sa slabim vreo 10 k-uri ca cam asa vorbesc somitatile doctorande in fitness si intretinere corporala de prin partile noastre si sa nu va ganditi ca vom pierde aceste grasimi cu greu obtinute in ultima perioada epuizandu-ne fizicurile prin sali de sport, ci le vom pierde involuntar prin luptele seculare ce vor tine jumatate de luna Decembrie prin transportul public de toate suprafetele, printre mosuleti ce se grabesc sa mai sarute o data moastele vreunui cuvios sau se grabesc sa ajunga la "targ" ca se dau sarmale si vinisor; printre copilasi de toate varstele care abia asteapta vacanta de iarna, printre gospodine care alearga dupa ultimele cumparaturi pentru umplut camarile fiindca sincer vorbind, conservele bunicii facute in casa nu mai sunt de mult pe lista multora, si alaturi de restul care incep goana dupa potolul de Craciun. In Decembrie vom avea conform unui vechi si foarte iritant pentru ureche slagar, "milioaneeeeee, de masini pe strada, milioaneeeeeeee de masini in coada", moment in care semafoarele vor claca psihic si isi vor da obstescul sfarsit ajutate fiind si de recentele lucrari de schimbare a suportilor metalici de sustinere a lampilor de iluminat stradal ( nu sunt doctor in vreo inginerie, este vorba doar de stalpii de lumina, dar suna mai tehnic exprimarea aista), iar inca trainicii politisti trase...pardon, rutieri, vor deveni redundanti fiindca inutili sunt deja. Apoi ambuteiajele se vor muta pe culoarele magazinelor  la rafturile cu de toate. Globuri, dero, carne, lopeti de zapada, manusi, ciocolata, jucarii, cauciucuri cu fulgulet, bocanci. Tot ce exista in orice magazin cu niscaiva experienta in domeniul sarbatorilor va fi ras de pe raft cu viteza sunetului banilor care evadeaza din portofel. Dar voi lasa acest subiect in speranta ca voi mai scrie ceva pana la sfarsitul anului. Daca nu, asta e. Acum merg sa ma uit un pic la stiri, sa vad daca a mai fost arestat cineva ( sper sa fie arestat cineva pe care il vad de mult timp la conservare dar vad ca nu s-a indurat nimeni de el sa-l bage la reeducare). Voi aparea iar prin aceste meleaguri in noua era, post-Basescu si sper din tot sufletul sa nu iasa "ai lor", fiindca cine stie, poate voi fi obligat sa platesc asigurari de sanatate pe drepturi de autor fiindca nu-i asa, sunt un scrib cu acte in regula confirmat si acreditat de Google.
  Hai pa!

Postavaru 13.Septembrie 2014

  Abia ce imi savurez cafeaua de trezire dupa o zi " interesanta " petrecuta in Judetul Brasov.
  Am facut o scurta vizita acolo pentru a trece pe noua si pustia mea lista a "cuceririlor de varfuri de pietroaie " a inca unui varf. Este vorba de Postavaru care se inalta pana la 1.799 metri.
  Am avut parte de o zi frumoasa si destul de calda avand in vedere ca este septembrie si iminenta unei schimbari de vreme ne bantuia.
  Incalzirea ne-am facut-o vizitand un pic cetatea Rasnovului, o fortificatie de prin secolul 14, destul de interesanta dar dupa parerea mea foarte slab pusa in valoare de al nostru minister de turism (electoral).
  Totusi oamenii locului se descurca si reusesc sa tina obiectivul deschis pentru destul de multi turisti, asa cum s-a intamplat si ieri cand am descins noi acolo.
   Din cauza lipsei mele totale de aplecare catre stiinta istoriei nu am avut rabdare sa ascult vorbele intelepte ale ghidului de acolo si am cautat nevrotic pozitii cat mai interesante de fotografiere atat a panoramei cetatii cat si a panoramei orasului Rasnov si a muntilor ce il inconjoara fiindca poate va va face si pe voi cei care aveti rabdare sa citi postarea sa mergeti pe acolo intr-o zi si sa-l ascultati pe ghid.

Dupa vreo doua ore petrecute pe acolo am plecat spre Poiana Brasov care nu isi dezminte titlul de perla statiunilor de munte fiindca este scumpa ca naiba.

Pana la urma am mancat ceva repede ca doar ne era foame si era deja ora 4 dupa-amiaza si ne-am pregatit sufleteste pentru o urcare ce ar fi trebuit sa nu dureze mai mult de 45-50 de minute.
Noua ne-a luat o ora si jumatate doar pana la cabana Postavarul unde ne-am oprit sa ne refacem glicemiile pierdute in "escalada" fiindca lina nu a fost deloc urcarea si sa ascultam un play-list mai mult decat dubios de muzica bavareza, administratorii cabanei fiind cel mai probabil sasi dupa vorba "exotica".
Dupa 30 minute de reimprospatare a fluidelor si curatirea filtrelor de aer fiindca ne-a luat un pic curentul am decis sa urcam in continuare catre varf in ceea ce urma sa fie o urcare de maxim 30 de minute ceea ce normal ca nu s-a intamplat fiindca ne-a luat iarasi inca vreo 45-50 de minute pana am ajuns sus la capatul telecabinei, telefericului si antenei pentru OZN-uri de langa ceea ce probabil este statia meteo a zonei.
Acolo majoritatea a decis sa ne oprim fiindca deja era frig si se innopta dar doi temerari s-au avantat catre varf.
Si cum fusesem ranit in orgoliu ca urcasem atat pana acolo si acum ma innecam ca rromul la mal am decis sa merg si eu mai departe insuflandu-le acea proasta idee si celorlalti care m-au urmat.
Urcarea nu a durat mai mult de 3 minute pana in varful varfului bolovanului dar este destul de anevoioasa fiindca pietrele sunt foarte bine slefuite (zici ca sunt acoperite cu gheata) si pareau si umede la fel ca si balustrada de care te foloseai la urcare/coborare.
In varful "pietroiului" venise deja iarna fiindca vantul batea foarte tare si era incredibil de rece, moment in care am realizat ca un pic mai jos ( nu cred sa fie o diferenta mai mare de 15 metri pe verticala) la statia meteo vremea era chiar usor tropicala fata de ce trebuia sa induram. Prin urmare cu ultimele puteri am tras vreo doua poze de grup si vreo doua panorame fiindca era noapte de-a binelea si mare lucru nu se mai vedea si am inceput lungul drum inapoi. Pe intuneric.
In Poiana am ajuns inapoi pe la 9 fara un sfert ajutati doar de vreo doua lanterne si de un caine care ne-a insotit de la cabana Postavarul si ne-a aratat drumul fiindca am coborat prin bezna totala. Sfarsitul excursiei l-am marcat savurand o pizza bunicica in Brasov si facand o plimbare nocturna prin Piata Sfatului care a dezamagit prin linistea in care am gasit-o desi era de abia ora 11 noaptea.
Obositi dupa o zi plina dar placuta ne-am luat la revedere de la orasul care parea ca noaptea chiar doarme desi era week-end si am inceput lungul drum spre casa care a durat cel putin in cazul meu pana la ora 2 dimineata. Asa ca imi voi termina cafeaua si cel mai probabil voi face cunostinta din nou cu patul iar pentru cei ce nu au fost cu noi acolo voi incarca pozele facute ieri ca sa vedeti si sa va minunati. Poate veti ajunge vreodata pe acolo.

Noapte buna. Desi e ziua.